Din toate lacrimile care au curs candva, au crescut trandafiri, din care in
fiecare zi am cules cate unul. Si in fiecare zi mi-am adus aminte de "spinii" pe
care acestia ii aveau. Dar la vederea frumusetii lor, am uitat de fiecare data... Am
cules pentru prima oara un trandafir alb, pe care spinii nu-l uratisera inca si
puritatea lui s-a oglindit in viata mea... Am cules apoi un trandafir rosu, fara de
care gradina mea n-ar mai fi ramas aceeasi. Atunci am inteles ce inseamna "iubirea"
si tot atunci... l-am intalnit pe "el"... Fara sa vreau, am simtit cel de-al treilea
trandafir; ale sale petale galbene, cum se scuturau una cate una in mana-mi cazuta
in cautarea dragostei "lui" zadarnice... Am simtit cum trandafirul cu petale
transparente se scutura, iar fiecare petala cadea una cate una, ca fiind lacrimile
mele... Am cautat in zadar sa gasesc in imensa "gradina" orice alt trandafir, pentru
ca toti se uscasera. Atunci am cules fara sa vreau, pe ultimul, acela violet, care
inca nu se
ofilise. Doar o petala aruncata, a alunecat grabita pentru a pecetlui despartirea
noastra... Acum "gradina" este goala si vantul "alearga" de la un capat la altul
pentru a da fila cu fila viata mea si pentru a "matura" petalele cazute...